Mirabela Dauer - Însingurare

Am obosit de când te-aştept să vii
Sunt nopţile prea lungi şi mult prea grele
Copacii dorm pe umbre străvezii
Şi cerul tace-n legănări de stele

Atâtea întrebări mă copleşesc
Iar gându-mi este prins într-o vâltoare
În om se naşte tot ce-i omenesc
Din neguri năzuind mereu spre soare
Mereu spre soare...

Însingurare
Cine nu te ştie
Să nu te întâlnească
Niciodată
Însingurare, inimă pustie
Ce tristă eşti
Şi cât de zbuciumată

Însingurare
Umbră nedorită
Ce zeu păgân care-a urât
Iubirea
Te-a zămislit din chinuri şi ispită
Şi ţi-a trimis în lume
Nemurirea

Trec clipele ca fluturii în zbor
În mine o lumină mai veghează
Speranţa ca un bart rătăcitor
Alunecă sub zare şi visează

Lupt cu întrebările în gând
Şi lupta-i grea şi e necruţătoare
Te-aştept să vii de ani şi ani la rând
De undeva din lumea asta mare
Din lumea asta mare

Însingurare
Cine nu te ştie
Să nu te întâlnească
Niciodată
Însingurare, inimă pustie
Ce tristă eşti
Şi cât de zbuciumată

Însingurare
Umbră nedorită
Ce zeu păgân cere-a urât
Iubirea
Te-a zămislit din chinuri şi ispită
Şi ţi-a trimis în lume
Nemurirea

Însingurare
Cine nu te ştie
Să nu te întâlnească
Niciodată
Însingurare, inimă pustie
Ce tristă eşti
Şi cât de zbuciumată

Însingurare
Umbră nedorită
Ce zeu păgân cere-a urât
Iubirea
Te-a zămislit din chinuri şi ispită
Şi ţi-a trimis în lume
Nemurirea

Însingurare
Cine nu te ştie
Să nu te întâlnească
Niciodată

Alte piese cântate de:

Widget by Scrapur