Tudor Gheorghe - Cântecul stăinătăţii

Rătăcesc pe căi străine,
De cătunu-mi depărtat;
Îmi trec viaţa în suspine,
Pâinea-n lacrimi mi-am udat.

Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine-n ţara mea!

Hai, ţara mea frumoasă
Mi-am lăsat tată iubit,
Mi-am lăsat maică duioasă,
Ce de plânsuri au albit.

Vezi o culme muntenească
Şi-o căsuţă dedesubt:
Este vatra părintească,
Unde laptele l-am supt.

Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine-n ţara mea!

Cu străini am stat la masă,
Şi cu ei m-am ospătat
Dar gândind la mine-acasă,
Lacrămi râuri am vărsat.

Cine ţara îşi iubeşte,
Nu dă lumea pentru ea
O, atunci inima-mi creşte.
Când gândesc a o vedea!

Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine-n ţara mea!

Fericiţi câţi sunt aproape
De cătunul părintesc!
De-oi muri, voi să mă-ngroape
În pământul românesc.

Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine-n ţara mea!

Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine-n ţara mea!

Alte piese cântate de:

Widget by Scrapur