Pasarea Colibri - Ploaia care va veni

Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele şi ploaia şi cămăşile-nflorate,
Nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate.

Un fapt fără importanţă
Mă poate face să sper,
Mă-nclin şi pun în balanţă
Ce-i sfânt cu ce-i efemer.

Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate

Dar de câte ori, prieteni,
N-am surâs cu întristare,
Când speranţele păreau înşelătoare.
Când necinstea şi prostia şi-ascundeau prin gropi norocul,
Ştiţi de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.

Ne-am săturat de palavre,
De cărţi şi filme de şoc,
Cu vampe, regi şi cadavre,
Cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marşuri, de tromboane, de plocoane,
De blazoane, de canoane şi fasoane.
Fiindcă banul şi prostia sunt pericole morale
Circul vieţii ne-a impus salturi mortale.

Deasupra florilor noastre
Ciuperca cheamă a pustiu,
Din cer cad pasări albastre
Şi totuşi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Să-ncercăm să facem noi
Un oraş fără păcate.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Alte piese cântate de:

Widget by Scrapur