Angela Similea & Florin Piersic - Nufărul alb

Mi-aduc aminte că mi-ai dat odată
Un nufăr alb, ca inima de fată
Pe-atunci erai timidă şi sfioasă
Un fluture cu aripi de mătase
E-adevărat ţi-am dăruit odată

Potirul unui nufăr de argint
Să sorbi din el iubirea mea curată
Şi vorbele-mi sfioase de alint

Când mai târziu frumoasă ca o stea
Când mai târziu din nou ne-am întâlnit
Punându-ţi mâna caldă-n mâna mea
Şi mâna-n mâna ta mi-am strecurat

O ramură înflorită mi-ai întins
Privirea parcă ţi s-a-ndepărtat
În vraja ei dulce dragostea m-a prins
Şi te-am simţit uşor înstrăinat

Când am văzut cum te fereşti din cale
Dar în zadar, eu te iubeam fierbinte
Şi cum timid privirea ţi-o cobori
Fiindcă alt chip îţi stăruia în minte

Am bănuit că-n gândurile tale
De câte ori n-am vrut să te opresc?
S-au strecurat, alţi ochi mângâietori
Şi abia şoptit să-ţi spun că te iubesc

De câte ori nu mi-a trecut prin minte
Să te opresc din drum şi să-ţi şoptesc
Că dacă-ţi ies într-una înainte
O fac fiindcă mi-eşti drag şi te iubesc

Ce rost avea să te opresc din drum
Când floarea ce-o purtai în mână acum
O floare înmiresmată, purpurie
Era sortită altuia, nu mie

La fel te văd şi azi în amintire
Ţinând în mâna caldă şi subţire
Potirul unui nufăr larg deschis
A fost aievea sau a fost un vis?

A fost aivea totul...
N-a fost vis...
Te-am îndrăgit de mult, de când te ştiu
Iar nufărul acesta larg deschis
Primeşte-l până nu e prea târziu…

Oana Sârbu - Cabaret

E lumea ca un fel de cabaret
Cine plăteşte stă în primul rând
Miraj, extaz, decorul violet
Tot ce vrei găseşti pe-acest pământ

E lumea ca un fel de cinema
Cu pânza de-un albastru ireal
Pe care joacă toţi fără să vrea
Şi se sting în scena de final

E lumea ca un fel de travesti
În care sunt toţi cei ce nu vor fi
Cabaret
Măştile pe-obraz
Un cuplet
Sigur are haz
Deşi decoltat e aplaudat
Cabaret
Vrajă de-un minut
S-a sfârşit
Nici n-a început
Limbajul pare de suet
Şi tonul este indiscret
Ca la cabaret

E lumea ca un fel de măr rotund
Din care muşcă cei mai îndrăzneţi
Timizii se retrag şi se ascund
Prizonieri, nefericite vieţi

E lumea ca un fel de vechi spital
În care nu e nimeni sănătos
Şi cei ce se comportă anormal
Sunt acei care trăiesc frumos

E lumea ca un fel de travesti
În care sunt toţi cei ce nu vor fi
Cabaret
Măştile pe-obraz
Un cuplet
Sigur are haz
Deşi decoltat e aplaudat
Cabaret
Vrajă de-un minut
S-a sfârşit
Nici n-a început
Limbajul pare de suet
Şi tonul este indiscret
Ca la cabaret
Limbajul pare de suet
Şi tonul este indiscret
Ca la cabaret

Cabaret, cabaret
Cabaret, cabaret

E lumea ca un fel de travesti
În care sunt toţi cei ce nu vor fi
Cabaret
Măştile pe-obraz
Un cuplet
Sigur are haz
Deşi decoltat e aplaudat
Cabaret
Vrajă de-un minut
S-a sfârşit
Nici n-a început
Limbajul pare de suet
Şi tonul este indiscret
Totul e firesc
Şi nefiresc
Asta-i lumea
În ea trăiesc
Da, da
Şi când o străbat
Cu pas încet
Pere-un nesfârşit
Cabaret

Angela Similea & Cornel Constantiniu

Dragoste, ciudată floare, dragoste
Cine te-a sădit în soare, dragoste
A pus în sămânţa ta,
Zâmbetul şi lacrima
Să ne umple inima

Fără tine, viaţa noastră, dragoste
N-ar avea culoare, nici fior,
Din cununa florilor, din cununa lor,
Tu eşti floarea florilor

Tu eşti bucuria primei întâlniri
Sub argintul stelelor
Tu eşti melodia primei tresăriri,
Unda primului fior
Prima lacrimă de dor e tot a ta,
Primul vis, primul suspin,
Dragoste, ciudată floare, dragoste,
Dor fără sfârşit,
Zbor nemărginit,
Cântec împlinit
Eşti tu

Dragoste, amar şi dulce, dragoste,
Când vrea omul să se culce, dragoste,
Te prefaci în rândunea şi-l iei pe aripa ta
Ca să-i legeni inima

Fără tine, viaţa noastră, dragoste,
N-ar avea culoare, nici fior
Din cununa florilor, din cununa lor,
Tu eşti floarea florilor

Tu eşti bucuria primei întâlniri
Sub argintul stelelor
Tu eşti melodia primei tresăriri,
Unda primului fior
Prima lacrimă de dor e tot a ta,
Primul vis, primul suspin,
Dragoste, ciudată floare, dragoste,
Dor fără sfârşit,
Zbor nemărginit,
Cântec împlinit
Eşti tu

Carmen Mureşan - În Piaţa Mare

Pe mine soarta mă tot poartă-n voia sa
Şi vin mereu în Piaţa Mare
Dar astăzi cui anume oare i-ar păsa
Pe cine-aştept

Pot cumpăra iubire falsă pe arginţi
Şi crini ucişi în Piaţa Mare
Mult prea uşor te-învaţă viaţa cum să minţi
Deşi nu-i drept.

Mi-e drag şi mie
Chiar dacă moartea printre crini adie
Mi-e drag şi mie
Ceva mai bine uneori să-mi fie

Dar toate astea sunt doar visuri de doi bani
Şi-adorm de tot în Piaţa Mare
De parcă port în suflet răni de mii de ani
Fără să ştiu

Visez apoi covor de roi şi de furnici
Cum fac măcel în Piaţa Mare
Şi tot bazarul vieţii cu dorinţe mici
Va fi pustiu

Mi-e drag şi mie
Chiar dacă moartea printre crini adie
Ceva mai bine uneori să-mi fie
Prin mărăcinii căilor spre Rai

Hai, Hai

Mi-e drag şi mie
Să mă bucur de-o minune vie

Dar toate astea sunt doar visuri de doi bani
Şi-adorm de tot în Piaţa Mare
De parcă port în suflet răni de mii de ani
Fără să ştiu

Pot cumpăra iubire falsă pe arginţi
Şi crini ucişi în Piaţa Mare
Mult prea uşor te-învaţă viaţa cum să minţi
Deşi nu-i drept.

Mi-e drag şi mie
Chiar dacă moartea printre crini adie
Mi-e drag şi mie
Ceva mai bine uneori să-mi fie

Mi-e drag şi mie
Chiar dacă moartea printre crini adie
Mi-e drag şi mie
Ceva mai bine uneori să-mi fie

Mi-e drag şi mie
Chiar dacă moartea printre crini adie...

Aurelian Andreescu - Love story

Doi îndrăgostiţi
Asemeni tuturor acelor ce-au iubit,
Un vis frumos şi însorit şi-au făurit,
Un vis fermecător pe care l-au trăit
Îndrăgostiţi...

Dar în basmul lor
Străvechi de când e şi iubirea pe pământ,
De când s-a murmurat întâiul legământ,
Speranţa ca o floare-n luna mai s-a frânt
În basmul lor...

Nepieritor e acel romantic dor
Şi va dura de-a lungul anilor
Fiindcă un dor trăit cândva
La fel e cu o stea nespus de dragă,
Stea luminând în lumea-ntreagă
Iubirea ta şi a mea şi-a tuturor...

Doi îndrăgostiţi
Şi-au împletit zâmbind tristeţi şi bucurii,
Povestea lor sfârşită o data într-o zi
O vor cânta cei care sunt şi vor mai fi
Îndrăgostiţi...

Doi îndrăgostiţi
Şi-au împletit zâmbind tristeţi şi bucurii,
Povestea lor sfârşită o data într-o zi
O vor cânta cei care sunt şi vor mai fi
Îndrăgostiţi...

Aurelian Temişan - Nu, nu, nu

Din tot ce se-ntâmplă în jur
Nimic nu-mi convine
Şi dacă îi supăr pe toţi
Îmi pare bine
Nu vreau să fiu bine-văzut
Nici că îmi pasă
Iar când mi se cere un foc
Nervii mă lasă

Şi dacă încerc să te-ajut
Devin surdo-mut absolut

Nu sunt amabil
Nu, nu, nu
Nici rezonabil
Nu, nu, nu
Şi nici în cot nu mă doare
De cei ce-n spate-mi vorbesc
Nu, nu, nu
Nu port cravată
Nu, nu, nu
Nu, niciodată
Nu, nu, nu
Şi toţi mă-njură în spate
Dar eu nu mă opresc

Cred că mai sunt întrebări
Ce n-au fost puse
Nimic nu aduce-napoi
Zilele duse
Nimic nu mă face mai bun
Dar nici că-mi pasă
E rău tot ce văd împrejur
Şi mă apasă

Aş vrea să te pot ajuta
Dar n-am cum oricât aş vrea

Nu sunt amabil
Nu, nu, nu
Nici rezonabil
Nu, nu, nu
Şi nici în cot nu mă doare
De cei ce-n spate-mi vorbesc
Nu, nu, nu
Nu cred în soartă
Nu, nu, nu
Nu se mai poartă
Nu, nu, nu
De piept cu viaţa mă iau
Şi nu, nu mă opresc

Nu, nu, nu...

Nu, nu, nu...

Nu, nu, nu...

Nu, nu, nu...

Aş vrea să te pot ajuta
Dar n-am cum oricât aş vrea

Nu sunt amabil
Nu, nu, nu
Nici rezonabil
Nu, nu, nu
Şi nici în cot nu mă doare
De cei ce-n spate-mi vorbesc
Nu, nu, nu
Nu port cravată
Nu, nu, nu
Nu, niciodată
Nu, nu, nu
De piept cu viaţa mă iau
Şi nu, nu mă opresc

Nu, nu, nu
Nu mă opresc

Nu, nu, nu
Nu mă opresc

Nu, nu, nu...

Vali Sterian - Iluzia unei insule

Diseară-i plecarea în insula mea
Trăsura de nuc te aşteaptă la scară
Ia-ţi haine mai groase şi nu-ntârzia
Căci câini poliţişti s-ar putea să apară

Nu-ţi face probleme, birjarul e mort
Şi caii sunt morţi şi trăsura e moartă

Fugim fără martori în nu ştiu ce port
În insula mea "La cinci capete sparte"
Nu-ţi face probleme, birjarul e mort
Şi caii sunt morţi şi trăsura e moartă

Acolo vom creşte copii monstruoşi
La chei de metal şi de mâzga vor rade
Cu veşti ne-or ticsi de la moşi şi strămoşi
Tic-tac telegraful, cadavrelor ude

Vom trage trei filme color de deochi
Şi le vom trimite în lume de-a rândul

Drept sticla băgându-le-n câte un ochi
Al patrulea ochi pentru casă păstrându-l
Vom trage trei filme color de deochi
Şi le vom trimite în lume de-a rândul

Nu-ţi face probleme, e mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudată poveste
Iar când vei urca în zadar să te sperii
Trăsura ca moartă părându-ţi că este

E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-aştept cu făclii patru mii şase sute

Zadarnic te sperii că ninge mereu
Că străjile drumului fumegă-n munte
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-aştept cu făclii patru mii şase sute

Hai vino şi urcă şi spune ceva
Birjarul e mort, are sânge de cârjă
Te-aştept fără martori în insula mea
Port haine de nuc, sunt aproape o birjă

Şi dacă nu-mi vezi faţa ce mi-am găsit-o
Să ştii că în insula mea tot sunt

Movila celui mai proaspăt mormânt
Întinde piciorul şi calcă-l, iubito
Şi asta e totul pe care-l visară
Fantoma trăsurii aşteaptă la scară

Gabriel Cotabiţă - Raiul e pe Pământ

Pagina oftează trist,
Cuvintele-o răpun…
Unde ai găsit atât venin?

Ai plecat, dar, pentru ce
Umbreşti trecutul bun?
Am avut şi noi cândva
Un cer senin…

Iţi aminteşti cum cântai,
Când mă întâlneai
"Raiul e pe Pământ!"
Din sărutări nu te-opreai,
Ca-n vis îmi şopteai
"Raiul e pe Pământ!"

Ai deschis o poartă grea
Şi pleci în trist exil,
Arzi tot focul dragostei de ieri…
Am rămas în urma ta
Plângând ca un copil,
Regretând misterul unei primăveri…

Iţi aminteşti cum cântai,
Când mă întâlneai
"Raiul e pe Pământ!"
Din sărutări nu te-opreai,
Ca-n vis îmi şopteai
"Raiul e pe Pământ!"

Iţi aminteşti cum cântai,
Când mă întâlneai
"Raiul e pe Pământ!"
Din sărutări nu te-opreai,
Ca-n vis îmi şopteai
"Raiul e pe Pământ!"

"Raiul e pe Pământ!"

Îţi aminteşti cum cântam,
Când ne întâlneam
"Raiul e pe Pământ!"
Din sărutări nu te-opreai,
Ca-n vis îmi şopteai
"Raiul e pe Pământ!"

"Raiul e pe Pământ!"

Iţi aminteşti cum cântai,
Când mă întâlneai...

Gabriel Cotabiţă - Domnişoară nu pleca

Da, da
Poate tu eşti şansa mea
Te rog, domnişoară, nu pleca
Da, da
Simt că s-a schimbat ceva
Te rog, domnişoară, nu pleca

În noaptea grea
Din părul tău
Vreau să mă pierd
Nu pleca, te rog

Domnişoară, hai să bem o cafea
Şi să-mi povesteşti ceva, orice ai vrea
Pentru noi această seară e grea
Te rog, frumoasă domnişoară, nu pleca

Da, da
Poate tu eşti şansa mea
Te rog, domnişoară, nu pleca
Da, da
Simt că s-a schimbat ceva
Te rog, domnişoară, nu pleca

Dă-mi mâna ta
Să te ating
Şi să te simt
Nu pleca, te rog

Da, da
Poate tu eşti şansa mea
Nu pot să te las să pleci chiar acum
Mi-ar fi dor de unda ta de parfum

Da, da
Simt că s-a schimbat ceva
Am atâtea să-ţi spun
Te rog, nu pleca

În noaptea grea
Din părul tău
Vreau să mă pïerd
Nu pleca, te rog

Corina Chiriac - Ce mică-i vacanţa mare

Să te duci la ţară la bunici
Să le fii de ajutor aici
Să fii alintat
Cum n-ai fost niciodat'
Doar atâta vreme cât eşti pici

Să înoţi în râul-nvolburat
Care trece prin oricare sat
Sau să pleci în zori
Iar la cules de flori
Prin pădurea ce nu te-a uitat

Ce mica-i vacanţa mare
Şi ce dor mi-a fost de ea
La scoală visam
Că o aşteptam
Dar ea când vroia venea

Ce mica-i vacanţa mare
Spuneam când eram şcolar
Dar parcă oricând
Aş spune aşteptând
Vacanţa cea mare iar

Să ai timp de toate, să citeşti
Cu prietenii să te-ntâlneşti
Şi să dormi cât vrei
La umbra unui tei
Sau la umbra cărui pom doreşti

Sunt atâtea lucruri de făcut
Ca nu este vreme de pierdut
Apoi ştergi în calendar
Şi este toamnă iar
Şi trebuie s-o iei de la-nceput

Ce mica-i vacanţa mare
Şi ce dor mi-a fost de ea
La scoală visam
Că o aşteptam
Dar ea când vroia venea

Ce mica-i vacanţa mare
Spuneam când eram şcolar
Dar parcă oricând
Aş spune aşteptând
Vacanţa cea mare iar

Ce mica-i vacanţa mare
Şi ce dor mi-a fost de ea
La scoală visam
Că o aşteptam
Dar ea când vroia venea

Ce mica-i vacanţa mare
Spuneam când eram şcolar
Dar parcă oricând
Aş spune aşteptând
Vacanţa cea mare iar

Anca Ţurcaşiu - Dă-mi un motiv

Viaţa îmi spune că tu eşti tot ce mi-am dorit
Când am crezut în minuni tu ai venit
Îmbrăţişarea de-atunci m-a răstignit pe veci
Unde şi cum ai crezut că poţi să pleci?

Dă-mi doar atât un motiv
Fiindcă vreau să trăiesc
Şi mâine iar în acelaşi mister
Să-mi fii alături
E tot ce vreau să-ţi cer
Ce vreau să-ţi cer

Dă-mi doar atât un motiv
Fiindcă vreau să trăiesc
Şi mâine iar în acelaşi mister
Să-mi fii alături
E tot ce vreau să-ţi cer

Mi-ai arătat că mai sunt în lume mari iubiri
Definitiv am uitat de amintiri
Ai fost salvarea dintâi a sufletului meu
Semnul luminii de-acum rămâi mereu

Dă-mi doar atât un motiv
Fiindcă vreau să trăiesc
Şi mâine iar în acelaşi mister
Să-mi fii alături
E tot ce vreau să-ţi cer
Ce vreau să-ţi cer

Dă-mi doar atât un motiv
Fiindcă vreau să trăiesc
Şi mâine iar în acelaşi mister
Să-mi fii alături
E tot ce vreau să-ţi cer


Dă-mi doar atât un motiv
Fiindcă vreau să trăiesc
Şi mâine iar în acelaşi mister
Să-mi fii alături
E tot ce vreau să-ţi cer
Ce vreau să-ţi cer

Dă-mi doar atât un motiv
Fiindcă vreau să trăiesc
Şi mâine iar în acelaşi mister
Să-mi fii alături
E tot ce vreau să-ţi cer

Vasile Şeicaru - La adio

Se află litere şi farduri
Şi nişte munţi sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Şi nici n-o sa mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Săruta-mi tâmpla albă, hai
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.
Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.

De ce să-ţi spun la revedere
N-aş mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de la mine pân' la tine
Cuvântul însuşi va-ngheţa
Nici să te strig nu ştiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.
Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.

Când te-am văzut ultima oară
Ştiai şi tu, plângeai şi tu
Şi-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.
Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.

Eu ţi-aş mai spune amănunte
Destinul de-aş putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Şi eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolït.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu,
La adio tu.

Vali Sterian - Amintire cu haiduci

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urmă de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare a unui haiduc

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducïlor?

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducïlor?

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducïlor?

Mirabela Dauer - Ce dor mi-a fost de ochii tăi

Îmi amintesc
Atunci când ai plecat
Paşii tăi în noapte
Încet s-au depărtat

Ce dor mi-a fost
De ochii tăi
Vreau să vii la mine,
Viaţa mea să fii

Ce dor mi-a fost
De ochii tăi
Într-o zi de mâine
Tu vei reveni,
Amândoi vom fi...

Te-am aşteptat
La tine doar visam
Inima şi dorul
De tine întrebau

Ce dor mi-a fost
De ochii tăi
Vreau să vii la mine,
Viaţa mea să fii

Ce dor mi-a fost
De ochii tăi
Într-o zi de mâine
Tu vei reveni,
Amândoi vom fi...

Îmi amintesc
Atunci când ai plecat
Paşii tăi în noapte
Încet s-au depărtat

Ce dor mi-a fost
De ochii tăi
Într-o zi de mâine
Tu vei reveni,
Amândoi vom fi...

Într-o zi de mâine
Tu vei reveni,
Amândoi vom fi...

Anca Ţurcaşiu - Niciodată n-am să uit

Niciodată n-am să uit
Ochii tai când mă priveai
Niciodată n-am să uit

Când spre mine alergai

Aveai ochii plini de dor
În culoarea florilor
Ai fost totul pentru mine
Nu mai am nimic acum
Tot în jurul meu e scrum
Drumul meu, viaţa mea

Niciodată n-am să uit
Tu m-ai învăţat să plâng
Niciodată n-am să uit
Ai plecat în fum de-amurg

Niciodată n-am să uit
Ochii tăi când mă priveai
Niciodată n-am să uit
Când spre mine alergai

Aveai ochii plini de dor
În culoarea florilor
Ai fost totul pentru mine
Nu mai am nimic acum
Tot în jurul meu e scrum
Drumul meu, viaţa mea

Elena Cârstea - O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
Pe amândoi?

O iubire imposibilă
Ca o frunză-albastră de pe cer
Cine ne-o fi pus grăbit
Doar otravă-n ce-am iubit?
Ce banal sfârşit...

O iubire imposibilă
Ne-a schimbat destinul într-un ceas
Cine s-o fi răzbunat?
Ne-a luat totul şi ne-a dat
O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat?
O iubire imposibilă...

O iubire imposibilă
Care nu există, n-are rost
A fost vis, a fost coşmar
Sau un nor imaginar
Nici nu ştiu ce-a fost

O iubire imposibilă
Ca un strop de ploaie în deşert
Poate că acum te ştiu
Dar oricum e prea târziu
Să te iert...

Să te iert...

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat?
O iubire imposibilă...

O iubire imposibilă
Ne-a schimbat destinul într-un ceas
Cine s-o fi răzbunat?
Ne-a luat totul şi ne-a dat
O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
Ne-a schimbat destinul într-un ceas
Şi ne-a dat o iubire imposibilă...