Ştefan Hruşcă - Ochii tăi

Ochii tăi iubito ce noroc
La un miez de noapte să-i invoc
Mi se pare-adesea ca-ntr-un vechi oraş ciudat
Care nici n-a existat
Într-o noapte i-am visat,
I-am visat...

Ochii tăi iubito cum mă dor
Când departe sunt de cerul lor
La fereastră ninge floare de cireş amar
Şi în nopţi fără hotar
Amintiri de felinar,
Felinar...

De la tine pan' la mine
Numai cer cu ape line
Ochii tăi, ochii tăi...
De la tine pan' la mine
Numai cer cu ape line
Ochii tăi, ochii tăi...
Ochii tăi...

Ochii tăi iubiţi ce nenoroc
Dacă nu i-aş fi văzut deloc,
S-ar fi dus şi vara risipind privighetori
Şi s-ar fi făcut din sori
Roua ochilor de flori,
Ochi de flori...

Şi de vânt mi-i teamă uneori
Să nu sufle în lumina lor
Ochii tăi ca două mari şi limpezi păpădii,
Să nu-i ducă într-o zi
Unde nimeni nu-i va şti,
Nu-i va şti...

De la tine pan' la mine
Numai cer cu ape line
Ochii tăi, ochii tăi...
De la tine pan' la mine
Numai cer cu ape line
Ochii tăi, ochii tăi...
Ochii tăi...

Ochii tăi iubito mi-au lăsat
Cerul peste suflet descuiat
Dar sărut zăpada macii tale ce ţi-a dat
Ochii aşa cum n-am visat
Că pot fi cu-adevărat,
Cu-adevărat..

De la tine pan' la mine
Numai cer cu ape line
Ochii tăi, ochii tăi...
De la tine pan' la mine
Numai cer cu ape line
Ochii tăi, ochii tăi...
Ochii tăi...

De la tine pan' la mine
Numai cer cu ape line
Ochii tăi, ochii tăi...